S-a meritat si se merita!!!!

Truda noastra, el e LEO, LEO care mai jos era doar un ghemotoc a fost singurul care s-a luptat poate si Piti si Tera ar fi vrut sa invinga dar s-au unit si toata puterea lor i-au lasat-o lui Leo ca sa ne incante pe noi, si nu cred ca strengarul se va opri mai are de crescut, de explorat, si noua ne e tare drag pentru ca inca e cu noi!

Copii pe vecie

Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.(V. Butulescu)
Dar sunt si oameni mai pragmatici sau hai sa le spunem realisti pentru ca asa numim in ziua de azi oamenii plini de furie sau suparati ei stiu probabil pe ce si spun asa :
Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii - la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.
Si trebuie sa tinem cont ca Eugen Ionescu a afirmat asta, stim cu totii din scenele sale si din personalitatea sa conceptia proprie despre lume si oameni. Dar de fapt cine stie, si cine a zis ca e asa? eu mereu l-am crezut si mi l-am imaginat ca pe un om minunat cu principii bine definite si tare mi-as dori sa aud ca asa a fost.
Dar plecand de la copilarie cat de frumos e sa te joci sa uiti o clipa de toate, de asta eram toti ferciti cand eram copii datorita jocului, ne lasam dusi de val si probabil de asta mi-a placut de tot timpul sa raman copil si sa port acea masca a copilului sa ma protejez de rele si dupa cum se vede in fotografie nu doar pentru mine functioneaza ci ..... pentru mai multi, sau mai multe!!!

Suntem cu totii creaturi ale lui Dumnezeu, El stie probabil de ce ne trimite pe fiecare aici pe Pamant, dar noi ce facem ne jucam cu viata trimisa de El, si nu e corect ce se intampla, de asta am si postat 3 vietii cu care s-a jucat omul, Omul fiinta cea mai apropiata de Dumnezeu, oare nu e pacat?????? Daca nu sunteti de acord contrazicet-ma!!!!! Suntem liberi, oarecum sa ne spunem parerea dar nu suntem liberi sa calcam in picoare viata!!!!!! cU asta nu sunt de acord si nu voi fi niciodata!!!!!!!

Sufletele

TERRA
Ramai cu bine prieten mic!!!!!!













LEO













PITI

Suntem 3 Norocei micuti fara ochisori, papam din biberon, si am fost gasiti azi pe drumul dintre Cisnadie si Cisnadioara abandonati si ne asteptam stapanii:))

Pasi in nisipul vietii

Ei uite am revenit, si am revenit cu fruntea sus, m-am gandit ca nu are sens ceea ce vroiam sa fac! Daca ramaneam in tacere nu faceam nimic, nu izbandeam nimic, eram si eu INDIFIRENTA, ei asa actionez, si ma impotrivesc indiferentei si rusinii, eu sunt ceea ce sunt datorita unui Parinte care ma vegheaza si care-mi ghideaza pasii, e acel Parinte care e bucuros odata cu mine si cu toti, care nu invideaza pe nimeni, care nu invata pe nimeni de rau, pentru ca EL e Binele Suprem, pentru ca EL e Perfectiunea si nu are nevoie de invidie si de sentimente marunte!

Astfel am sa fac cunoscut tuturor niste cuvinte care m-au impresionat si care imi dau speranta:

Des pas dans le sable

Une nuit, je fis un rêve:
Je marchais sur la plage avec mon Seigneur. Sur le ciel noir des épisodes de ma vie furent projetés, comme sur un immense écran. Et sur le sable je voyais à chaque fois deux traces de pas: les miens, et ceux de mon Seigneur.
Après la dernière scène de ma vie, je me retournai. Je fus surprise de voir par endroits les traces d'une seule personne. Je me rendis compte que je traversais alors les moments les plus difficiles et les plus tristes de ma vie.
Inquiète je demandai au Seigneur: “Le jour où j'ai décidé de te suivre tu m'as dit que tu marcherais toujours avec moi. Mais je découvre maintenant qu'aux pires moments de ma vie il n'y a les empreintes que d'une seule personne, pourquoi m'as-tu abandonné lorsque j'avais le plus besoin de toi?”
Il me répondit: “Mon enfant chérie, je t'aime et je ne t'abandonnerai jamais, jamais, jamais, surtout pas lorsque tu passes par l'épreuve. Là où une seule personne a marqué le sable de ses pas, c'était moi qui te portais.”
(Margaret Fishback Powers)

Indiferenta ugicatoare de ganduri

Nu vreau sa scriu si nu vreau sa mai citesc, e mult prea mult, e mult prea trist, de ce???? asta nu inteleg de ce oamenii din jur refuza cultura, si reneaga stiinta, dar cel mai dureros lucru e ca in acelasi timp reneaga si devin indiferenti fata de iubirea Lui, a Tatalui care ne-a dat viata.... asta e motivul pentru care nu mai vreau pentru ca sunt mult prea dezamagita si mult prea rapusa de acestea toate, in plus dorul, dorul de cei care ma inteleg, si ma iubesc, dorul de ei e teribil, am nevoie de ceva care sa-mi alunge aceste resentimente si dezamagiri, am nevoie cu toate acestea de lectura si de scris dar parca nu mai am curaj, si parca totul se transforma in gri, indiferenta asta e atat de apasatoare si totodata atat de inselatoareincat nu mai faci nimic, stau.....astept......