miercuri, 21 ianuarie 2009
Indiferenta ugicatoare de ganduri
Nu vreau sa scriu si nu vreau sa mai citesc, e mult prea mult, e mult prea trist, de ce???? asta nu inteleg de ce oamenii din jur refuza cultura, si reneaga stiinta, dar cel mai dureros lucru e ca in acelasi timp reneaga si devin indiferenti fata de iubirea Lui, a Tatalui care ne-a dat viata.... asta e motivul pentru care nu mai vreau pentru ca sunt mult prea dezamagita si mult prea rapusa de acestea toate, in plus dorul, dorul de cei care ma inteleg, si ma iubesc, dorul de ei e teribil, am nevoie de ceva care sa-mi alunge aceste resentimente si dezamagiri, am nevoie cu toate acestea de lectura si de scris dar parca nu mai am curaj, si parca totul se transforma in gri, indiferenta asta e atat de apasatoare si totodata atat de inselatoareincat nu mai faci nimic, stau.....astept......
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nu, minune. Nu sta sa astepti. Lupta si crede in continuare in valorile ce le-ai descoperit. Crede si spera ca Valoarea Suprema- iubirea Tatalui- va fi dovedita intr-o zi ca fiind adevarata.
Si atunci, in ziua aceea, curanda, de altfel, ferice detoti aceia care vor fi crezut in EL si vor fi iubit venirea Lui.
Cat despre dor...parca mai e un pic si te intorci :)
>:D<
multumesc mult, Eliza, m-au ajutat cuvintele tale dar a fost greu sa trec peste multe incercari, nu-mi venea sa cred ca intr-o tara cu o asa frumoasa cultura si civilizatie nu voi intalni valori si credinta, ei a fost greu... dar in sfarsit Dumnezeu mi-aratat ca si aici exista credinta am intalnit 2 oameni exatraordinari sot si sotie care sunt ghidati doar de valori si credinta pura. Dorul s-a accentuat intr-adevar dar speranta si gandul ca 2 zile ma desparte de cei dragi mi-au dat curaj. te pup si ne vedem acasa!!
Trimiteți un comentariu